Posts:

Sorry, this entry is only available in Romanian.

Tele-(psiho)terapia

Partea I  (versiunea 2, material în lucru)

Linii directoare, standarde ale celor mai bune practici

  1. Preambul
  2. Introducere
  3. Definiții
  4. Linii directoare APA
  5. Linii directoare privind cea mai bună practică AAMFT
  6. Linii directoare AMFTRB (alături de încorporarea conținuturilor relevante din precedentele Linii directoare)
  7. Bibliografie

I. Preambul

Material pregătit inițial pentru colegii psihoterapeuți sistemici practicanți în regim de supervizare cu care colaborez în calitatea de supervizor, împărtășit apoi tuturor colegilor afiliați la ATF-PF. Ulterior pus la dispoziția publicului larg.

Textul a fost conceput în contextul migrării psihoterapeuților în mediul digital, îndeosebi, pentru a-și continua munca împreună cu clienții/pacienții care i-au însoțit în această co-mutare rapidă, din cauza consecințelor pandemiei SARS-CoV-2.

Read More

Sorry, this entry is only available in Romanian.

Resurse privind gestionarea stresului în condițiile pandemiei de SARS-CoV-2* și a îmbolnăvirii de Covid-19** – Dr. Školka Enikő

* SARS-CoV-2; SARS – Severe Acute Respiratory Syndrome; CoV-2 – Coronavirus type 2 – new, sau 2019-nCoV – 2019 novel Coronavirus – (virusul care cauzează boala);
** Covid-19; Co – Corona; vi – virus; d – disease (numele bolii).

Material pregătit inițial pentru colegii psihoterapeuți sistemici practicanți în regim de supervizare cu care colaborez în calitatea de supervizor, împărtășit apoi tuturor colegilor afiliați la ATF-PF. Ulterior pus la dispoziția publicului larg.

  1. Recomadări surse de informare de încredere privind virusul și boala (preponderent în limba engleză)
  2. Informații minimale despre boală
  3. Răspunsul la stres în condiții de criză pandemică și strategii de coping posibile
  4. O formă de burnout cu caracteristici modificate în contextul dat
  5. Modificări la nivel psihic și comportamental generate de frica de contagiune
  6. Factori care îngreunează admiterea existenței unei situații de criză
  7. Simptome ale stresului la adulți, la copii
  8. Strategii de reducere a stresului (modalități de coping posibile)
  9. Ancore pentru conviețuirea în familii în condiții de izolare autoimpusă, izolare, carantină
  10. Ancore pentru gestionarea stresului copiilor, adolescenților
  11. Ancore pentru gestionarea stresului persoanelor eliberate din carantină, vindecate
  12. Ancore pentru specialiști din sfera ψ
  13. Bibliografie

Citarea materialului: Školka, E. (2020). Resurse privind gestionarea stresului în condițiile pandemiei de SARS-CoV-2* și a îmbolnăvirii de Covid-19**, PPT – 1-51 de pagini, versiunea 5, preluat de la adresa https://www.psi-quest.ro/categorie/specialisti/articole/, în data de …. .

 

ONU (2020) – criza actuală este cea mai serioasă criză cu care s-a confruntat omenirea de la cel de-al doilea Război Mondial încoace; constituie un fenomen nemaiîntâlnit de oameni în lumea modernă.

WHO (2020) – a se păstra în vedere faptul că situația curentă nu este una care să se rezolve repede, drept urmare pe lângă gestionarea situațiilor de criză imediate este nevoie de-alocarea de resurse pentru gestionarea dificultăților pe termen mai lung. Sarcina ”nu este un sprint, ci un maraton” .

Read More

Sorry, this entry is only available in Romanian.

Relevanţa facilitării cunoaşterii propriilor viziuni asupra lumii de către specialiştii din sfera educaţiei şi a practicii psihoterapiei. Modelul propus de filozoful Stephen C. Pepper – Dr.Školka Enikő

Stephen Coburn Pepper (1891-1972) în lucrarea întitulată „World Hypotheses: A Study in Evidence”, publicată în 1942, a descris şase metafore care stau la baza diferitelor sisteme de credinţe privind funcţionarea lumii. Autorul în identificarea şi descrierea acestor sisteme filozofice a utilizat ideile lui Aristotel (384-322 î.e.n.) privind cele patru tipuri de factori explicativi („cauze”) aplicabile tuturor obiectelor din univers, în vederea obţinerii unor explicaţii-răspuns la întrebarea “de ce”?

Pepper a argumentat faptul că patru din aceste ipoteze asupra funcţionării lumii sunt suficient de adecvate din punct de vedere ştiinţific.  Imaginea dinamică aflată pe pagina de start simbolizează esenţa acestor epistemologii: formalismul (câmpul dreapta sus de culoare cenuşie), mecanicismul (câmpul stânga sus de culoare albastru închis metalizat), organicismul (stânga jos, verde), contextualismul (dreapta jos, de culoare violet).

Sugestie – înainte de a accesa articolul care va însoţi în curând imaginea dinamică, merită să încercaţi să desluşiţi caracteristicile celor patru tipuri de epistemologii, analizând doar simbolurile prezente în seturile de imagini.

Sorry, this entry is only available in Romanian.

Cronologia unor evenimente marcante din istoria psihoterapiei sistemice de cuplu şi familie – Dr.Školka Enikő

Evenimente marcante în istoria psihoterapiei sistemice de cuplu şi familie
  • Până în anii ’50 nu se poate vorbi de naşterea propriu-zisă a terapiei de familie (Nichols şi Schwartz, 2005).
1922
Child Guidance Movement din Statele Unite ale Americii, evidenţiază rolul pe care părinţii îl pot juca în apariţia, menţinerea tulburărilor psihice ale copiilor lor (Elkaïm, 2007). Mişcarea a debutat ca parte a unui program sponsorizat de sfera privată (Fondul Commonwealth). Iniţial scopul mişcării s-a conturat în jurul prevenţiei delincvenţei juvenile, apoi şi a tulburărilor mentale la copii şi adolescenţi. În câţiva ani acest scop a fost înlocuit de tratamentul tulburărilor emoţionale şi comportamentale de intensitate medie la copii şi adolescenţi (Horn, 2008, http://www.faqs.org/childhood/Bo-Ch/Child-Guidance.html). În timp specialiştii care făceau parte din această mişcarea şi-au schimbat poziţia în ceea ce priveşte localizarea cauzei problemelor copiilor în persoana şi comportamentul părinţilor lor, ajungând la concluzia potrivit căreia “patologia a fost inerentă în relaţiile dintre pacienţi, părinţi” şi alte persoane semnificative. “Această schimbare a avut consecinţe profunde. Acum psihopatologia nu mai era localizată în interiorul indivizilor; părinţii nu mai erau răufăcători, iar pacienţii victime. Acum natura interacţiunii acestora a fost văzută ca problemă” (Nichols şi Schwartz, 2005, p.18-19). Read More